Cum se transformă lumea ta când începi să ceri

Ieri am însoțit la spital pe cineva apropiat care voia să facă niște analize. Am intrat fără mască, dar când am ajuns în străfundurile clădirii, m-am gândit că n-aș vrea să iau ceva de acolo cât aștept.

Ce-am făcut?

Am văzut o tipă care purta mască și i-am spus ceva de genul:

Mai ai cumva o mască?

Ce-a făcut?

S-a scuzat că nu mai are, dar s-a oferit să se ducă la intrare ca să-mi aducă una.

Asta în condițiile în care eu stăteam lățit pe o canapea fără să am vreo problemă să mă duc singur, iar ea nu era angajată acolo, era doar o altă vizitatoare care trecea pe culoar.

I-am mulțumit și i-am spus că nu e nevoie, așa că ea s-a dus la treaba ei, iar eu am rămas să aștept.

Care a fost însă treaba ei?

După câteva minute, s-a întors cu o mască într-o pungă și m-a asigurat că e nepurtată / neatinsă.

De ce a făcut asta?

Nu pentru că-s cel mai arătos tip de pe fața Pământului. Ci dintr-o combinație de alte motive, dintre care cel mai important este că am cerut să mi se dea ca și când ar fi fost cel mai firesc lucru din lume.

Și a fost cel mai firesc lucru din lume, nu a fost vreo schemă secretă de manipulare, ci doar credința mea că e firesc să cer și libertatea celorlalți să-mi dea sau să nu-mi dea.

De obicei, oamenii își iau libertatea să-ți dea.

Nu căuta scheme secrete de manipulare, folosește ceea ce funcționează de când lumea

Ideea de-a cere este veche de când lumea.

Mai exact, de când primii hominizi au început să aibă ierarhii sociale complexe, iar cei de la vârf au făcut primele acte de incorectitudine politică.

Adică au avut pretenția să primească diverse ca urmare a faptului că cereau.

Atunci, "diverse" însemna un loc mai bun în peșteră, secxs, bucățile mai bune de carne etc.

Să ceri presupunea automat și că tu însuți aveai un soi de valoare.

Adică cei care-și permiteau să ceară se bazau pe ceva - fie pe forță superioară, fie pe abilități necesare grupului (ex. talent vânătoresc), fie pe capacități intelectuale superioare.

Altfel, n-ar fi cerut.

Ierarhiile erau destul de corecte și fiecare-și știa locul chiar și atunci când tânjea la o poziție mai bună. Pe care o puteau obține dacă deveneau mai mult.

Adică deveneau mai puternici sau mai abili / instruiți.

Și din acel moment, puteau să aibă pretenții de la cei din jur și să ceară.

Apoi, de-a lungul timpului, ideea de-a cere a continuat să fie una centrală în orice comunitate umană. Atât de importantă încât stă la bazele economiei sub forma ideii că cererea determină oferta.

Sau se regăsește inclusiv în Biblie sub clasica formulă "Cere și ți se va da".

Sau este forma supremă de confirmare a statului - de asta deținătorii de putere cer lucruri, nu te roagă să le dai / faci lucruri. Nu vei găsi împărat care să te roage și nu vei găsi nobil care să considere necesar să se milogească de cei inferiori lui.

Ce s-a schimbat astăzi legat de cerut și de primit

În mare, nu s-a schimbat mare lucru.

Adică oamenii continuă să vadă multe dintre pretențiile celor din jur drept semne că respectivii sunt îndreptățiți să primească.

Așa că obișnuiesc să dea când li se cere.

Totuși, jocul s-a păstrat atât de bine și pentru că o bună parte a oamenilor nu-ndrăznesc să ceară prea des ceea ce li se cuvine sau chiar un pic peste ce li se cuvine.

De ce?

Pentru că respectă regula ancestrală care spunea că nu poți cere dacă nu dublezi cererea ta de un argument. Așa cum îți spuneam, în zorii speciei noastre, argumentele erau de obicei forța fizică, diverse abilități folositoare grupului și inteligența.

În ziua de astăzi, toate aceste argumente sunt în continuare valabile.

Da, inclusiv forța fizică.

Nu ca să obții cu forța ceea ce ceri, ci pentru că ideea că posezi forță fizică - prin dimensiunile corpului sau prin structura ta musculară - le indică celorlalți că ești capabil să obții ceea ce vrei.

Așa că-ți vor da.

Ce-ți vor da?

Amabilitate de cele mai multe ori, secxs în alte situații, disponibilitatea femeilor de-a intra în relație cu tine ca genele tale să fie folosite pentru nașterea unor urmași sănătoși etc.

La fel și abilitățile sau inteligența te fac valoros în ochii celorlalți nu pentru că sunt lucruri folositoare societății doar astăzi, ci pentru că au fost folositoare grupurile de oameni dintotdeauna.

Cine poate profita de acest joc vechi

În mare, există trei categorii de oameni care culeg beneficiile acestui joc.

Primii sunt cei care sunt înzestrați în mod real cu aceste calități și cer reflex diverse. Sunt cei care impun respect pentru că au "valoare" ridicată ca indivizi.

În a doua categorie se află diverși indivizi care se bălăcesc în lacul întins și adânc psihopatiei merg lejer până acolo încât folosesc această schemă de interacțiune pentru a-i exploata pe ceilalți.

În fine, există cei care cer doar din când în când.

De obicei, o fac ori pentru că-și dau vag seama că ar trebui să ceară ca să modifice comportamentul celor din jur, ori pentru că apare ceva în dezvoltarea lor care-i poziționează mai bine în ochii celorlalți și automat asta vine la pachet cu beneficiul pretențiilor respectate.

Cum să te apuci de cerut

Cerutul are două dimensiuni:

1. Cererile vorbite

Cererile vorbite sunt cele clasice, în care tu exprimi limpede ce vrei. Multe lucruri se pot obține exact așa, de la sexcs oral  la  o gumă de mestecat.

E nevoie să folosești cuvinte și să exprimi ce vrei atunci când cel / cea cu care interacționezi nu te cunoaște suficient sau crede despre tine că ești ceea ce tu nu crezi c-ai fi.

Astfel, poți ajunge să ceri prin cuvinte ca cineva să înceteze un anumit comportament pe care-l are în relație cu tine sau poți cere să ți se dea ceea ce consideri că ți se cuvine.

2.   Cererile nevorbite

Cererile nevorbite sunt situațiile în care tu faci cererile prin simpla ta atitudine față de lume și viață.

De exemplu, respectul se obține așa. Nu vei obține respect cerând respect. Vei fi comic dacă tu crezi că e suficient să spui "respectă-mă!" și vei fi respectat.

Sigur, pot exista situații excepționale în care tu ai înghițit multe și brusc ceri prin vorbe simple și directe ca ceilalți să înceteze comportamentele pe care le au față de tine.

Doar că în aceste situații cuvintele au greutate dacă atitudinea  care le însoțește are greutate și indică faptul că vorbești serios.

De ce e important să ceri

Ai putea crede că e important să ceri doar ca să primești.

Da, acesta este un lucru care contează foarte mult.

Dar mai este ceva.

Când ceri, alte două lucruri se întâmplă.

În primul rând, metaforic vorbind, a cere înseamnă să te dimensionezi la maximul tău. E ca atunci când te așezi pentru a fi măsurat.

Stai drept și încerci să obții înălțimea ta reală.

Mai mult, atunci când ceri, primești și răspunsuri reale de la ceilalți.

Adică tu te poziționezi prin cerere la dimensiunile tale maxime, iar ceilalți îți confirmă sau nu aceste dimensiuni.

Dacă ți le confirmă, nu-ți rămâne să te hotărăști dacă te mulțumesc aceste dimensiuni sau ai vrea să fii mai mult de atât.

Dacă vrei mai mult, trebuie să faci mai mult. Să însemni mai mult în ochii tăi. Să ai niște dimensiuni mai bune.

Asta pentru că dacă te vei percepe argumentat "mai mare", vei avea cereri mai importante și reiei jocul de la capăt. Vezi din nou dacă cei din jur îți satisfac cererile sau nu.

Dacă atunci când ceri vezi că ești refuzat, atunci cererile tale nu au fost neapărat absurde. Dar tu nu te-ai calificat pentru ceea ce ai cerut în ochii celorlalți.

De ce?

Ori pentru că nu ai calități care să-i determine pe ceilalți să-ți ofere ceea ce ceri, ori pentru că nu ai calitățile necesare care să-i determine pe ceilalți să vadă cine ești / ce ești.

Prin urmare, iarăși trebuie să faci modificări la tine însuți ca să obții mai ușor ceea ce crezi că meriți.