De ce ți se pare că e ceva în neregulă cu tine

Asta dacă ți se pare, desigur.
În ciuda bombardamentului de informații legate de tot felul de dificultăți de natură psihologică pe care le-ar întâmpina în special bărbații, nu înseamnă automat că toată lumea are o problemă.
Unii au probleme, alții nu au.
Doar că trebuie și gura cabinetelor de psihologie să mănânce ceva, așa că printre cei mulți care chiar au diverse dificultăți de natură psihologică, există și o grămadă de oameni pentru care ceea ce se vântură în zona psihologiei de internet e total inutil.
Ca psihoterapeut, îndrăznesc să spun că inclusiv o parte dintre cei care ar avea de câștigat de pe urma mersului la psiholog ar putea să câștige și mai mult dacă ar face niște schimbări destul de simple în viața lor.
În ce sens ar câștiga și mai mult?
În sensul c-ar economisi bani și prin acele schimbări simple ar avea rezultate cel puțin la fel de evidente precum cele obținute în terapie.
În fine, acest text este mai ales pentru acești oameni care s-ar putea descurca foarte bine fără psihoterapie. Dar și pentru oricine simte că ceea ce trăiește nu este chiar ceea ce ar trebui să trăiască.
Că duc o viață cumva lipsită de viață. Fără trăiri aparte, fără varietate, fără orizont care să le dea speranță, cu prea puține conexiuni umane profunde în afara familiei apropiate. Uneori, chiar nici în acea zonă...
Pentru început, încetează să te mai minți singur cu ajutorul diverselor deșeuri culturale
Apropo, faptul că simți asta nu-nseamnă automat că “meriți” mai mult. Știu, nu sună deloc plăcut ca tu să te confrunți cu diverse dificultăți și să vină cineva să-ți spună că-ți meriți soarta.
Că așa sună ceea ce tocmai am spus.
Nu am vrut să spun chiar așa, dar deși e o afirmație neplăcută, e mai aproape de adevăr decât porcăriile din zona “ai fost menit pentru o viață extraordinară, dar diverși factori au conspirat să te saboteze, bla-bla”.
Nici pe departe.
Unii oameni merită întradevăr mai mult, dar cei mai mulți adulți ajung de la un anumit punct să trăiască mai ales viața pe care și-au construit-o singuri.
Adică, sunt responsabili pentru ceea ce trăiesc.
Ei, nu alții.
Sau “meritul” altora este scăzut în comparație cu “meritul” lor.
Mereu mă fascinează paradoxul care arată că oamenii care reușesc în viață pun această reușită mai ales pe seama eforturilor personale, de aici și expresia americănească - “self made man”.
Iar cei care ratează în viață, nu spun niciodată asta. Se refugiază în creștinescul “așa m-a făcut Dumnezeu” sau în mult mai modernul “am avut o copilărie dificilă”.
Și cu cât au aflat mai multe despre concepte super cool precum cel de “traumă”, cu atât sunt mai porniți pe drumul lipsei de responsabilitate în propria operă.
Ceea ce e trist mai ales când în paralel chiar există oameni care au avut un start în viață super dificil și care ar avea în mod real motive să constate că soarta nu a fost nici pe departe blândă cu ei.
Am o veste proastă: poți face absolut totul bine și totuși să nu câștigi
Da, se poate întâmpla și asta.
Viața pe care o trăim nu este nici pe departe una dreaptă.
Există astfel de cazuri în care oameni care au făcut eforturi reale de-a-și schimba situația sau care de la început au fost super dedicați unei vieți în acord cu cele mai corecte și deștepte principii de viață și totuși au ratat.
Doar că am și o veste bună.
Deși astfel de oameni există, aproape sigur nu ești tu un astfel de ghinionist.
Da, da, nu ești.
Majoritatea absolut covârșitoare a oamenilor care ratează sunt oamenii care n-au făcut toate aceste eforturi excepționale și totuși au ratat.
De altfel, sunt șanse foarte mari să nu știi nici măcar un singur exemplu de om care a ratat deși a făcut absolut tot ce trebuia ca să câștige în viață.
Și chiar dacă știi, raportat la totalitatea celor care au făcut aceleași eforturi, un astfel de caz este insignifiant statistic.
E ca și cum n-ar exista.
Dar pentru unii, astfel de situații sunt o scuză ca să fantazeze:
“Dacă sunt eu un astfel de ghinionist? Dacă mi se va întâmpla mie?”.
Și astfel de griji sunt super comice dintr-un motiv simplu - cei care chiar fac eforturi reale ca să reușească în viață, n-au timp sau n-au înclinația să-și petreacă zilele cu astfel de frici.
Doar cei care o lăbăresc au astfel de “emoții”.
Ce poți face ca să nu mai simți că ceva e în neregulă cu tine
Nu pot acoperi fiecare situație, fiecare caz.
Pot însă să-ți dau niște indicii care se aplică majorității celor care simt că ceva nu e în regulă cu ceea ce simt despre viața pe care o duc.
Și dacă nu suferi de sindromul “eu sunt special” sau “cazul meu e special”, sunt șanse uriașe ca ceea ce-ți spun acum să ți se aplice și să poți astfel să iei niște măsuri.