6 min read

Dacă nu te simți respectat, înseamnă că nu-ți vezi de treabă

Dacă nu te simți respectat, înseamnă că nu-ți vezi de treabă

În aproape orice relație, respectul este cel mai important aspect.

Nimic bun nu se naște din interacțiuni din care lipsește respectul dintre părți.

Uneori, poți avea impresia că poți ieși în câștig dintr-o relație / interacțiune chiar și-n lipsa respectului. Că dacă tragi linie, până la urmă rămâi cu ceva.

De exemplu, când ea vrea să se despartă de tine, dar tu te rogi atât de mult de ea încât, de milă, rămâne în relație cu tine.

E un calcul greșit.

E greșit pentru că nu adaugi / scazi tot ce este de adăugat sau de scăzut în opreațiunea respectivă.

Mai ales dacă ești bărbat.

Când nu ești respectat, ieși din relație

Cel mai deștept lucru pe care-l poți face când nu ești respectat este să ieși din relația cu cel / cea care nu te respectă.

În ciuda a ceea ce cred cei mai mulți oameni, există există două forme de a ieși dintr-o relație cu cineva.

  1. Prin încetarea completă a interacțiunii cu persoana respectivă (ex. despărțiri / divorț)
  2. Prin schimbarea atitudinii tale astfel încât să intri într-o nouă relație cu persoana respectivă

Prima variantă este una clasică, să-i spun așa.

Să zicem că ai o iubită și ea face un gest care să-i confirme ei și lumii înconjurătoare că este o persoană cu spirit liber - te anunță că merge câteva zile în Dubai cu fetele, deși tu ești suficient de primitiv încât să nu fii de acord cu asta.

Și totuși, ea insistă să meargă.

Și totuși, tu insiști să fii arhaic, țărănos, incapabil să vezi fața frumoasă a vieții.

Și ea pleacă cu fetele în Dubai, mai ales că două dintre ele cunosc niște tipi acolo la care să stea, nu va da bani aiurea pe hotel.

În condițiile acestea, e firesc pentru tine să ieși din relație la modul clasic.

Adică rupând total interacțiunea cu ea și văzându-ți de viață.

Sau ai un bun prieten din copilărie.

Doar că din copilărie și până acum, anumite lucruri s-au schimbat în ceea ce vă privește pe fiecare dintre voi.

Așa că atunci când el împrumută bani de la tine și nu ți-i înapoiază, te deranjează.

Iar când el se miră că te deranjează și te acuză că faci prea mare caz pentru o situație măruntă, s-ar putea să te deranjeze și mai mult.

Suficient cât să te gândești că acei bani dați și neprimiți sunt costul necesar ca să nu mai ai de-a face cu un om care nu te respectă suficient de mult cât să fi tratat diferit situația respectivă.

A doua variantă de a ieși dintr-o relație este cea în care tu îți schimbi atitudinea astfel încât relația dintre tine și cealaltă persoană să se schimbe la rândul său.

În aceste condiții, se poate spune că ieși din vechea relație cu acea persoană și intri într-o nouă relație cu acea persoană.

De exemplu, ea vrea să meargă în Dubai cu fetele pentru câteva zile de distracție, iar tu nu ești de acord.

Ea înțelege situația și nu mai merge cu fetele în Dubai de data asta.

Totuși, tu fiind un flăcău arhaic în gândire și atitudini consideri că simplu fapt că s-a gândit la așa ceva nu este în regulă.

Că o femeie care are o relație cu tine ar trebui să aibă o relație care să nu implice ideea unui week-end de dezmăț în Dubai.

Pur și simplu, așa ești tu când vine vorba de o femeie care ar putea să fie mama copiiilor tăi într-o zi. Da, flăcăii din această categorie au această tendință neobișnuită în lumea actuală de-a se gândi și la viitor, nu doar la prezent.

Prin urmare, nu te oprești în acel moment. Începi să deschizi ochii legat de alte eventuale steaguri roșii care se ițesc din personalitatea ei, dar mai ales te uiți un pic la tine.

Ce din tine ar putea fi în neregulă de femeia cu care ai de-a face a considerat că e OK să petreacă un week-end cu fetele în Qatar alături de niște flăcăi pe care doar Alah îi cunoaște cu adevărat?

Situații în care n-ar trebui să te intereseze respectul

Tot ce-am spus mai sus e valabil pentru relațiile dintre oameni.

Relațiile cu marii comercianți sunt altceva. Deși la rândul lor au o componentă mijlocită de oameni, sunt relații din care respectul lipsește cu desăvârșire.

Nu pentru că marii comercianți își propun asta, ci pentru că sunt incapabili să fie umani tocmai prin natura lor corporatistă.

Sigur, multe companii fac eforturi reale în direcția aceasta - de-a interacționa uman cu clienții lor. Doar că n-au cum să o facă.

Ajung aproape instant să fie false de-o manieră caraghioasă.

Cu cât vor fi mai mari, cu atât vor avea mai mult artificial în reacțiile și atitudinile lor. Privește ce deconectare este între oftica unui client și reacția modern împăciuitoare a companiei prin angajatul său:

Secs vorbit oferit de o companie unui client în încercarea de-a fi umani: îți mulțumim, povestim, rezolvăm împreună, gânduri bune, bla-bla.

Niciodată nu te aștepta ca o astfel de companie să poată să-ți ofere respectul despre care vorbesc în cadrul campaniilor de promovare a diverse servicii / produse.

Sau respectul despre care vorbesc atunci când își publică valorile / misiunea.

Nu pot.

Multe ar vrea, dar nu pot.

Și mai multe nu doar că nu pot, dar nici nu-și propun altceva în afara misiunii lor supreme - obținerea de profit. Care misiune este naturală și corectă.

De ce îți spun asta?

Pentru că-n acest moment există o slăbiciune umană aproape generalizată legată de așteptările pe care oamenii le au față de marii comercianți globali / locali.

Rolul de consumator suprem pe care ni-l asumăm cu mare ușurință produce un soi de infantilizare în psihicul oamenilor.

De aici se nasc și o mare parte din acele trantrumuri pe care le vezi pe social media în relație cu marii comercianți. Clienții se transformă în copiii, iar companiile devin niște părinți perverși.

Genul de părinți ipocriți care îți aduc "spiritul sărbătorilor" încă de la începutul lunii noiembrie, care-ți fac reduceri sentimentale de blec fraidei, care te iubesc dacă te încadrezi în portretul robot al copilului ideal.

Pardon, al clientului ideal.

Și chiar dacă nu te încadrezi, ca niște părinți buni ce sunt, vor face eforturi să te educe în continuare prin avalanșe de mesaje comerciale, prin invadarea intimității tale, prin orice mijloc care demonstrează dragostea lor pentru tine.

Niciodată nu te smiorcăi că nu ești respectat de un comerciant.

Dacă nu-ți place ceva la respectivul comerciant, ignoră-l cu portofelul. Este singura reacție care-l poate interesa cât de cât.

Ce înseamnă că nu-ți vezi de treabă dacă nu te simți respectat

Înseamnă că nu te concentrezi asupra lucrurilor corecte din viața ta.

Și înseamnă că deși pot apărea o grămadă de situații în care o persoană să te trateze fără respectul pe care tu-l consideri necesar, reacția ta trebuie să fie una matură - adică să ieși din respectiva relație printr-una dintre formele explicate mai sus.

Cea mai mare eroare pe care ai putea-o face este să stai și să lâncezești în durerea emoțională provocată de acea lipsă de respect manifestată față de tine.

Această alegere implică două chestiuni profund nocive.

În primul rând, te duce în postura de spectator al propriei tale dureri.

Asta înseamnă că ți-o urmărești ca pe un spectacol, dar nu faci nimic să o elimini / evaluezi corect. Că spectatorii cu asta se ocupă. De jucat, joacă doar actorii.

În al doilea rând, asta presupune că ai pretenția absurdă de-a controla ce fac ceilalți. Ce poți controla sunt propriile acțiuni și propriile atitudini.

Adică e de rahat să începi să te smiorcăi că ea vrea să se distreze în Dubai doar-doar va renunța la această idee. Și să te zvârcolești până ea ia decizia de-a renunța.

În schimb, e foarte sănătos pentru mintea ta să spui calm și clar ce-ți convine, ce nu-ți convine și mai ales ce consideri că e inacceptabil pentru tine.

Abia asta înseamnă să-ți vezi de treabă.

În felul acesta, vei descoperi că respectul nu se naște doar din manifestările celorlalți față de tine, ci mai ales din felul în care tu însuți te tratezi în tot felul de situații.

Inclusiv sau mai ales în cele neplăcute.