Cum să nu fii luat de papagal - metoda biblică
De multe ori, există o linie subțire între o atitudine politicoasă / de bun simț și o atitudine de papagal.
Repet, de multe ori.
Nu întotdeauna, dar de suficient de multe ori încât să riști să cazi de prost deși, poate, tu ai vrut doar să te comporți ca un individ bine crescut.
De ce e important să știi această diferență?
Din două mari motive.
- Ca să nu-ți găsești scuze pentru a fi fraier
Adică, mulți oameni care sunt blegi încearcă să-și explice atitudinea / acțiunile prin faptul că de fapt ei au bun simț, iar ceilalți nu-și dau seama de asta.
Aceasta este o situație des întâlnită și foarte periculoasă pentru că te îți creează impresia că ești special, că tu ești un fel de erou din care se revarsă buna creștere, iar în jur ai doar țărani incapabili să te aprecieze.
Asta când vine vorba de bărbați cu care interacționezi.
Când vine vorba de femei, le vei considera pe ele individe de proastă calitate care nu au capacitatea să vadă cât de valoros ești tu.
Prin urmare, te minți singur pentru că e mai plăcut să te minți decât să încerci să schimbi ceva. Mai plăcut aparent, că o astfel de minciună este foarte costisitoare de fapt.
2. Ca să nu ajungi să fii luat de prost
Ce-nseamnă să fii luat de prost?
La suprafață, înseamnă să nu fii respectat.
În profunzime, înseamnă mai mult de atât: oameni fără valoare te vor face sacul lor de box și te vor trata de-o manieră care sigur nu-ți va conveni.
Adică diverși proști vor prinde curaj în relație cu tine.
Sau proaste.
Nu-ți imagina că doar bărbații pot intra în categoria asta.
De ce sunt bărbații tentați să confunde fraierismul cu buna creștere
Sunt mai multe motive, dar eu mă voi opri asupra celor mai importante dintre ele.
Concret, e posibil să te comporți ca un bleg mai ales dacă-n copilăria ta timpurie ai avut parte de părinți care, oarecum exagerat spus, te-au iubit condiționat.
Ce-nseamnă asta?
Înseamnă că te-au iubit, dar au preferat să condiționeze o parte din atenția și afecțiunea pe care ți-au oferit-o de anumite comportamente ale tale.
Adică te-au mângâiat pe cap când ai fost ascultător și te-au certat cam mult când făceai lucruri care nu le conveneau.
Sau te-au respins de-a dreptul.
Acum, mulți se gândesc că e firesc să-ți cerți copilul când face prostii, dar prea puțini știu ce-nseamnă să faci prostii cu adevărat și care este efectul certatului provenit de fapt din imaturitățile părinților, nu ale copiiilor.
E un subiect lung, care ține mai degrabă de psihoterapie decât de acest newsletter, dar ideea este că o bună parte din ceea ce părinții bine intenționați consideră c-ar fi educație este doar o incapacitate a acestora de-a-și gestiona corect propriile emoții.
Iar imaturitatea lor, incapacitatea lor de-a-și gestiona corect propriile emoții, tendința lor de-a controla omulețul pe care-l cresc pot duce la situații în care viitorul adult devine disperat să facă pe plac celor din jur.
De ce?
Ca să fie mângâiat, să i se vorbească frumos, să primească afecțiune după modelul pe care l-a învățat în copilărie.
Așa că se va comporta în relație cu ceilalți ca un bleg care cerșește atenție / afecțiune.
Și o va cerși făcând pe plac celor din jur de-o manieră nocivă pentru el și pentru relațiile pe care le va avea.
Nu confunda ideea de bunătate creștină cu prostia
Un alt motiv pentru care mulți bărbați ajung să confunde atitudinea de bleg cu politețea sau comportamentul de bun simț este ceea ce numesc eu "înțelegerea greșită a creștinismului"..
Dacă nu ești religios, ți se va părea că acest aspect nu te afectează.
Doar că greșești.
Societatea în care trăiești este modelată după o filosofie creștină. Iudeo - creștină mai corect spus.
Nu-ți închipui că idei precum "ceea ce ție nu-ți place altuia nu-i face" sau "cine râde la urmă râde mai bine" sunt aterizate dintr-o experiență culturală fără nuanțe religioase.
Care nuanțe religioase sunt, de multe ori, înțelese greșit chiar de o parte dintre cei care le promovează.
Ce vreau să spun?
Vreau să spun că, în mod total greșit, creștinismul este văzut ca religie de fraieri.
De indivizi care suferă aici ca să primească răsplata dincolo.
De blegi care întorc și obrazul celălalt când primesc o palmă.
De glorificatori ai sărăciei cu duhul.
Și de parcă n-ar fi fost de ajuns acest aspect, Nietzsche a avut grijă să evidențieze că sclavii au fost primii practicanți devotați ai creștinismului tocmai pentru că era o religie care le permitea să se împace cu situația lor.
Un sclav nu putea spera la schimbarea sorții sale pe pământ, unde totul era împotriva sau și stăpânii aveau suficientă forță ca să-i țină veșnic legați.
Prin urmare, era tentat să creadă într-o filosofie religioasă / religie care-i promitea că el va fi bine pe lumea cealaltă, iar agresorul său va plăti pentru păcătale sale.
Doar că creștinismul este mult mai mult de atât.
De exemplu, dacă vei avea vreodată curiozitatea să citești Biblia, vei vedea că Isus nu e nici pe departe un papă lapte.
Chiar din contră.
E coios cu draci.
Și nu mă refer doar la capacitatea sa de-a suferi fără a se plânge.
Sau la capacitatea sa de-a rezista tentațiilor la care-l supune Diavolul în deșert.
Mă refer inclusiv la reacțiile sale în tot felul de situații.
Uite ce le spune evreilor care-l contestau:
Tatăl meu, despre care spuneți că este Dumnezeul vostru – este cel care mă slăvește, a tunat el.
Deși nu-l cunoașteți, eu îl cunosc. Dacă aș spune că nu-l cunosc, aș fi un mincinos, așa cum sunteți voi. Dar eu îl cunosc și ascult de cuvântul Lui".
Acum, după retorica din zilele noastre, ar putea să ți se pară că e vorba de o simplă confruntare din vorbe.
Totuși, trebuie să ții cont de context.
Să faci mincinos pe cineva azi nu e mare lucru.
Să faci mincinos pe cineva acum niște mii de ani era o chestiune de viață și de moarte.
În zilele noastre, poți spune orice online și apoi îți vezi liniștit de viața ta.
Atunci însă, ce spuneai putea produce altfel de reacții.
De exemplu, unii erau răstingiți pe cruce când când deranjau prea mult din vorbe sau fapte.
În fine, Biblia îți oferă o grămadă de exemple în care Dumnezeu e răzbunător atunci când este tratat fără respectul cuvenit. Sigur, modul în care sunt prezentate lucrurile te fac să-ți vină în minte mai ales situațiile în care iartă, dar nu te lăsa păcălit.
De asemenea, alte personaje importante au tot felul de atitudini și reacții care indică orice numai atitudine de blegi nu.
Uite alte câteva exemple:
"Ei, Abner, ești un om mare, nu-i așa? l-a batjocorit David. Unde găsesc în tot Israelul pe cineva la fel de puternic ca tine? Totuși, de ce nu l-ai păzit pe stăpânul tău, regele, când cineva a venit să-l omoare? Asta nu e bine deloc! Jur pe Domnul că tu și oamenii tăi meritați să muriți…"
După cum vezi, nu e vorba de închisoare cu suspendare sau alte vrăjeli din această categorie. E vorba de viață și de moarte. Ai putea spune că e firesc pentru o lume necivilizată ca cea din urmă cu mii bune de ani.
Și totuși, nu e David un simbol al creștinismului?
De ce nu iartă?
De ce nu oferă a doua șansă?
De ce crede că moartea e o pedeapsă potrivită pentru cei care nu-și fac treaba?
Uite-l și pe prorocul Ilie la ce miștouri se dedă când se luptă cu adepții unei zietății alternative numite Baal:
"Pe la amiază, Ilie a început să-și bată joc de ei: Va trebui să strigi mai tare, i-a batjocorit el. Sigur e un zeu? Poate că Baal visează cu ochii deschiși. Sau poate se ușurează! Sau poate călătorește? Sau doarme și trebuie trezit?".
La fel, să iei la mișto zeitatea altora era o chestiune care implica ouă mari, uriașe. Pentru că adepții diverselor zeități din acele vremuri puteau fi de un fanatism ferorce.
Genul de fanatism pe care azi îl mai întâlnești doar printre cei mai radicali adepți ai Islamului.
Iar Isaia nu e nici el prea departe:
"Cine, în afară de un prost și-ar face propriul dumnezeu dintr-un idol care nu-l poate nici măcar ajuta?".
Și-n fine, preferatul meu, apostolul Pavel...
Care spune ce spune în Noul Testament, deci în vremuri ceva mai tolerante decât cele la care se referă Vechiul Testament.
Ce face apostolul Pavel?
Știe foarte bine ce pedeapsă este pentru un bărbat să-și piardă spiritul masculin, așa că reacționează cu "blândețe" creștină:
"Mi-aș dori ca cei care te tulbură să fie castrați!"
De ce ți-am dat toate aceste exemple?
Ca să nu-ți găsești scuze din categoria "sunt bine crescut" sau "îmi place să tratez lucrurile creștinește".
Dacă le-ai trata creștinește cu adevărat, nimeni n-ar îndrăzni să te ia de fraier.
În fine, hai să vorbim acum despre alte două lucruri foarte importante:
- Ce faci ca să nu fii luat de fraier
- Cum să reacționezi concret când cineva încearcă totuși să te ia de fraier. Concret, adică cu exemple.