5 min read

Abandonezi în fiecare zi, doar că preferi să nu recunoști asta

De ce abandonează bărbații

Unul dintre cele mai fascinante lucruri cu care mintea unui bărbat se poate păcăli este ideea că-ntr-o zi, lucrurile se vor schimba spectaculos în bine.

Este un subiect despre care scriu des nu doar pentru că e ignorat în lumea masturbaționistă a self help-ului, dar mai ales pentru că are potențialul de-a te smulge din ghearele irosirii și de-a te împinge într-o direcție respectabilă pentru un bărbat care știe ce vrea de la viață.

Desigur, exagerez aici.

Nu-n sensul că acest principiu n-ar avea forța respectivă, ci pentru că-n ciuda aparenței, cam toții bărbații știu ce vor de la viață.

O arată în fiecare zi, doar că nu e ceva glorios cu care să se poată lăuda.

Cel puțin, n-am văzut pe rețelele sociale prea mulți flăcăi anunțând cu satisfacție tâmp-poetică:

“Bună dimineața la cafeluță după ce am făcut o lăbuță”.

sau

“4 ore de jocuri video... dar ziua e lungă și noapte e și mai lungă”

sau

“Are cineva un video motivațional ca să mă mobilizez să lucrez ceva că toate cele pe care le-am văzut până acum își pierd efectul după 7-10 secunde”.

Dovada că preferi să abandonezi decât să schimbi lucrurile

Fiecare zi irosită cu activități de doi lei nu este o dovadă că nu poți să schimbi lucrurile, ci o dovadă de abandon în privința dorinței de-a le schimba.

Sigur, nu spun că e ușor să faci ceva diferit de ceea ce obișnuiești să faci. Dacă toată ziua stai cu ochii în ecrane în căutare de distracții ieftine, normal că e greu să-ți dezlipești ochii de acolo pentru a face altceva.

Orice altceva.

Sau dacă reflexul tău este să folosești ecranele doar ca formă de evadare din realitate sau ca formă de “relaxare” sau ca formă de transformare a orelor de program în ceva suportabil, normal că ți se poate părea dificil să le folosești ca să faci lucruri care cer concentrare, efort, energie - adică pentru chestiuni valoroase.

Mai mult, limbajul super popular al psihologiei de internet îți oferă oportunitatea de-a considera că ești “dependent”. Că ai o adicție legată de modul în care folosești tehologia sau legat de modul în care te abuzezi în diverse privințe, inclusiv de natură sexuală.

Ceea ce poate fi adevărat în unele cazuri, deși chiar și-n astfel de privințe, clinic e mai des vorba de compulsii decât de adicții.

Dar într-un final, important pentru unii este să constate că o forță superioară lor - gen companiile din industria distracțiilor online sau structura lor psihică influențată de modul în care au fost crescuți - este cea care îi face să fie neputincioși în fața pierzaniei.

Și dacă nu te poți lupta cu această forță superioară, ghici ce aleg majoritatea bărbaților să facă?

Abandonează.

Abandonează dintr-un motiv simplu - în aparență și pe termen scurt, e mai comod așa.

Mult mai comod.

De ce se-ndrăgostesc bărbații de comoditatea distructivă

Da, e vorba de comoditate.

Și e ușor să alegi comoditatea când ai atât argumentul despre care vorbeam mai sus, cel al neputinței, cât și plăcerea de-a obține prin comoditate un confort imediat.

Un confort mărunt, desigur, dar mult mai plăcut decât inconfortul de-a te confrunta cu situația propriei vieți sau chiar cu, doamne ferește, acțiunile necesare schimbării acestei situații.

Acum, unii ar putea crede că sunt un individ hain care vorbește fără empatie (termenul preferat al analfabeților self help) despre o problemă serioasă cu care se confruntă o grămadă de bărbați.

Mai ales cei tineri, dar nu numai.

După părerea mea, nu există “empatie” mai profundă decât cea care te ajută să deschizi ochii și să faci schimbări în ceea ce te privește.

Pot să mă-nșel, dar ceva-mi zice că dacă tu faci ceva concret cu viața ta astfel încât să nu mai trăiești în această stare de auto-abandon, atunci faptul că eu ți-am lezat sentimentele va fi un cost mărunt comparativ cu ceea ce ai de câștigat.

Marele atu în lupta cu abandonarea dorinței reale de schimbare

Unii bărbați îmi spun des că ar vrea să se schimbe, dar nu pot.

Și de fiecare dată, trebuie să fac eforturi reale de-a nu râde.

Chiar de-a nu zâmbi.

De ce?

Pentru că-mi vine automat în minte o idee simplă și extrem de eficientră...

Acest text este doar pentru abonații plătitori