Ce e posibil să faci greșit cu viața ta - disperarea după dopamină ieftină
În zilele noastre, un copil care devine adult fizic vorbind are de multe ori tendința de-a-ncerca să-și prelungească copilăria din perspectivă emoțională.
De asta, lumea este plină de copii în corpuri de bărbați care par să aibă o singură misiune în viață - căutarea distracției cu orice preț și evitarea cu maximă determinare a oricărui disconfort.
Nu întâmplător, suntem înconjurați de o grămadă de jucării pentru adulți - telefoane care fac de toate, console de jocuri video, tot felul de sisteme audio - video sofisticate, servicii de streaming, mâncat doar prin comandat etc.
Unii cred că nu fac altceva decât ceea ce e firesc să facă și nu văd vreo legătură între disperarea cu care încearcă să-și distreze mintea non-stop și vidul emoțional pe care-l simt în rarele momente în care-și privesc propria viață.
Nu mai vorbesc despre scuza clasică “avem nevoie să ne mai și distrăm”...
Asta în condițiile în care trăim cea mai ușoară viață pe care a trăit-o vreodată specia noastră, cea mai lipsită de griji fundamentale. Deci nu avem nevoie de distracții pentru a compensa greutatea vieții, ci avem nevoie de distracții pentru a compensa faptul că ducem o viață foarte ușoară.
În fine, textul acesta nu are ca scop condamnarea ideii de distracție, ci doar să-ți deschidă ochii într-o privință în care cei mai mulți îi țin strâns închiși.
Nu care cumva să observe ce trăiesc cu adevărat și cât de mult fug de realitate.
Glumind serios, dacă un un individ care trăit la 1700 ar sări în timp 100 de ani, n-ar putea spune că oamenii de la 1800 sunt prea diferiți în activități comparativ cu oamenii din zilele sale.
Încă un salt de 100 de ani, în secolul 20, l-ar face să descopere progres tehnologic și științific, dar comportamentul de zi cu zi al oamenilor ar fi încă într-o zonă de normalitate chiar și pentru el.
În schimb, dacă el și oameni din secolele deja vizitate ar vedea cum își petrec azi oamenii viața, ce filme văd, ce muzică, ce show-uri TV, ce utilizare dăm telefoanelor, cât de lipiți suntem cu ochii de ecrane, ce sesnsibilități avem în tot felul privințe și multe altele, două lucruri s-ar întâmpla:
- ar fi uimiți de progresul nostru tehnologic
- ar crede că suntem de o imbecilitate supremă
Ce se întâmplă cu mintea ta când devii sclavul dopaminei ieftine
Fiziologic vorbind, toate activitățile acelea de doi lei după care cei mai mulți dintre noi suntem disperați nu sunt altceva decât încercări de-a ne scălda creierul în dopamină ieftină.
Îi spun dopamină ieftină pentru că se obține ușor.
Și pentru că e ca o marfă de proastă calitate - arată bine când ai cumpărat-o, dar imediat ce ajungi cu ea acasă descoperi că de fapt e de rahat.
Concret, când faci ceva care-ți scaldă creierul în dopamină ieftină - scrollat pe TikTok, laba, urmărit filmulețe motivaționale pe YouTube, binging de seriale, mâncat prostii etc. - vei plăti ceea ce numesc eu prețul tristeții depresive.
Ce-nseamnă asta?
Înseamnă că dopamina ieftină oferă plăcere de moment, iar imediat după vei trăi o stare de neplăcere adâncă și de lungă durată.
Sigur, cei mai mulți dintre oameni nu suportă nici măcar începutul acestei stări, așa că se reped spre următoarea sursă de dopamină ieftină.
Prin urmare, întreaga ta viață poate ajunge la propriu să fie o vânătoare după stimuli care să nu te lase să experimentezi prețul neplăcerii care vine natural după ce ți-ai scăldat creierul în dopamină ieftină.
De asta, nu suporți să stai în mașină la semafor fără să-ți verifici constant telefonul. Sau de asta te minți singur că după ce ajungi acasă după muncă sau școală ai nevoie și tu de un pic de relaxare online.
Sau de asta crezi că trebuie să adormi neapărat uitându-te la un serial.
Nu suporți să te confrunți cu realitatea și cu prețul pe care trebuie să-l plătești pentru felul în care ți-ai tratat mintea de-a lungul zilei.
Așa că apelezi la diversele activități care îți alungă neplăcerera, plictisul și orice stare care se naște din confruntarea cu realitatea vieții.
Desigur, în timp, sursele obișnuite de dopamină ieftină nu mai sunt suficiente.
Prin urmare, exact ca un drogat, ai nevoie de doze mai puternice. Așa că ori petreci din ce în ce mai mult pe rețelele sociale, ori o lăbărești mai des la filme porno, ori începi să selectezi scene cât mai ciudate sexual în acele filme și tot așa.
Până când?
Până când îți furți definitiv viața și ai impresia că a fi un ratat e ceva normal pentru tine.
Sau până când faci ceva concret să schimbi acest mod de-a-ți trăi viața.
Adică să te oprești din această continuă labă emoțională.
Ce poți face ca să te oprești?