Oprește sângerarea!

Cu cât ai petrecut mai mult timp ducând o viață sub potențial, cu atât visezi mai intens la o schimbare spectaculoasă a vieții tale.

Adică fantazezi în legătură cu felul în care s-ar putea schimba lucrurile dacă ceva nemaipomenit s-ar întâmpla.

Unii merg direct spre bani pe cea mai scurtă cale:

"Cum ar fi să câștig la loto X milioane Euro?".

Alții merg tot spre bani, dar pe o cale ceva mai "muncită":

"Dacă aș face o afacere care să-mi aducă niște milioane..."

Totul este făcut ca să visezi în loc să muncești

Mai mult, tot ce vezi în jur pare să fie o continuă poveste de succes.

Asta pentru că te uiți mai ales spre poveștile de succes ale altora sau doar pentru că-ți petreci mare parte din timpul liber cu ochii-n ecrane.

Iar în acele ecrane vezi selectate ori succese extraordinare, ori eșecuri răsunătoare.

Vezi puștiul care și-a urmat pasiunea pentru jocuri video și face acum milioane jucându-se în ochii tuturor, vezi mapețul real inteligent care a inventat o super aplicație, vezi flăcăul care a pariat pe criptomoneda potrivită.

Sau vezi eșecuri spectaculoase comprimate în câteva minute de poveste - sportivul care a rămas fără niciun ban după retragere sau actorul care a jucat în filme de succes când era copil, dar acum e un alcoolic fără niciun sfanț.

Și când nu urmărești rezumatul unor succese reale, urmărești super rezumatele unor ficțiuni.

Adică filme și seriale.

Adică genul de producții detipul Breaking Bad, în care un profesor de chimie pândit de cancer decide să-și folosească mintea sclipitoare pentru a deveni dealer de droguri.

Chiar dacă acest serial durează 60 ore, tot e vorba de un super rezumat al unei ficțiuni.

De ce?

Pentru că cei care produc filme și seriale știu că n-ai răbdare și vrei plăcerea cât mai rapid.

În cazul de față, plăcerea de-a te identifica cu eroii filmelor și serialelor. Dacă în Breaking Bad ai fi văzut toată viața lui Walter White, ai fi îmbătrânit și ai fi riscat să mori înainte să se termine.

Dacă nu de bătrânețe, măcar de plictiseală.

Doar că filmele sunt filme, iar viața ta reală e viața ta reală.

De ce tânjești după ideea de-a da lovitura peste noapte

Oricui îi place să dea lovitura peste noapte.

Prost să fii să refuzi această posibilitate.

Doar că pentru a da lovitura peste noapte ai măcar de unul dintre aceste două lucruri: ori un noroc chior, ori niște ani de muncă pe care nimeni nu o ia în calcul când reușești în sfârșit.

Și ghici ce?

Norocul chior nu-l controlezi.

Doar munca se află sub controlul.

Și viața poate fi atât de perversă încât să nu te răsplătească întotdeauna pe măsura efortului tău.

Sigur, nu prea există indivizi care să fi muncit serios o perioadă lungă de timp și să plângă la colțul străzii că nu au bani.

Dar să nu deviez.

De ce visează oamenii să dea lovitura?

Nu e doar faptul că își doresc totul peste noapte.

Că au niște creiere atât de violate dopaminic încât ideea de-a aștepta chiar și un colet a cărui livrare întârzie o zi reprezintă o dramă.

Motivul este altul...

Vrem să dăm lovitura peste noapte mai ales pentru că în mintea noastră asta ne scutește de muncă.

Și de suferința care o implică aceasta uneori.

Sau de cele mai multe ori.

Mai ales dacă crezi că munca nu poate fi măcar uneori plăcută.

Sau că nu ți-o poți face uneori plăcută mai ales dacă o faci bine.

Prin urmare, vrei să dai lovitura ca să scapi de prețul pe care ar trebui să-l plătești ca să reușești.

Ce ar trebui să faci instant, acum!

Ar trebui să oprești sângerarea.

Ce-nseamnă asta?

Înseamnă două mari lucruri.